CARGOLS, UN COP AL MES

La mort t’espera de  vegades

amb un got de vi negre al davant,

al llindar que dóna la benvinguda amb tendresa

al somriure d'una bella dona que xiuxiueja

el seu poema meu estimat:

és només una corda que penja

de les branques d’uns arbres de cel.

una camioneta ha xocat

durant la nit en un camí rural,

perquè:

de sobte et lleves al matí i

vius en una antiga llengua desconeguda

sembla que menjava cargols un cop al mes.  

Ion Cristofor.
Traducció de Sandra D.Roig.
imatge: Michael Parkes.

MELCII ŞI LUNA

Moartea te-aşteaptă uneori 
cu un pahar de vin roşu în faţă

ori te întâmpină în prag cu drăgălăşenie
cu surâsul unei superbe femei ce-ţi şopteşte
poezia dragul meu nu e decât o frânghie
cu care te spânzuri de arborii cerului

o căruţă hurducându-te toată noaptea pe un drum de ţară
pentru ca brusc să te trezeşti dimineaţa
locuitor într-o limbă veche necunoscută
şi să constaţi că melcii au mâncat încă odată luna.

Ion Cristofor
Reproducere: Michael Parkes