SIRENA (ION CRISTOFOR)

SIRENA

Când am ajuns acasă am constatat, cu surprindere,
că în patul meu dormea o sirenă.
Am chemat servitorul şi i-am strigat indignat
De când aduci femei în absenţa mea.
Liniştiţi-vă, domnule, mi-a spus, e doar o iluzie.
E una din metaforele dumneavoastră, înşelătoare ca toate
metaforele.
Ne-am întors împreună în dormitor şi, spre consternarea mea,
fermecătoarea sirenă dispăruse.
Doar cuvertura albastră a patului mai păstra urmele trupului ei
jumătate de femeie, jumătate de peşte.
L-am concediat imediat pe servitorul insolent.
Dar uneori nopţile un zgomot de valuri năvăleşte în încăpere
şi-un cânt înnebunitor de sirene mă trezeşte din somn.
Am ajuns ca Ulise să-mi pun dopuri de ceară în urechi.
Semn de bătrâneţe sau de neurastenie
mi-a spus prietenul meu, contabilul.

Ion CRISTOFOR


SIRENA

En arribar a casa em vaig trobar sorprenentment

una sirena tot dormint al meu llit.

Vaig cridar  al servent,  i preocupat vaig preguntar-li,

Vosté porta dones quan jo no hi sóc,

calmi’s senyor, és només una il · lusió,

només  una de les seves metàfores,

enganyosa com totes les metàfores.

En tornar a la cambra i per la meva sorpresa

la sirena encantadora havia desaparegut.

Només resta el blau edredó del llit

que encara conserva les empremtes del seu cos

meitat dona, meitat peix.

Immediatament vaig acomiadar aquell insolent servent.

De vegades m’irrompren  ones sonores empeses

per les corrents de la nit a la cambra

i un cant de sirena embogidor em desperta del seu somni.

He de ser Ulisses i posar-me taps a les orelles

Signe de la vellesa o de la neurastènia

Li vaig dir al meu amic, el comptador.

Traducció Sandra D.Roig.